Unele persoane se simt implinite daca sunt realizate din punct de vedere material.
Toate persoanele ar trebui sa isi doreasca sa lase ceva in urma. Sa putem fi mandri ca am facut ceva bine in viata, ca am facut fericite anumite persoane, ca avem amintiri frumoase si ca nu am trait degeaba.
Unele persoane cred ca daca sunt realizate material atunci au sau pot avea tot ce isi doresc. Acestia ajung sa uite de cei din jur si de sentimentele lor, se pierd in amanunte superficiale, nu mai pot privi lumea prin ochii proprii ci imprumuta abuziv din lumina celorlalti.
Acesti oameni aleg sa le treaca anii pe langa ei, fara sa fie marcati, cum e normal si firesc, ei nu fac alegeri sentimentale si nici rationale, ei fac alegeri pur economice pentru a dobandi cat mai multi bani sau alte lucruri materiale.
La final ei isi dau seama ca nu sunt deloc fericiti si ca intreaga viata a trecut pe langa ei fara sa simta ca o traiesc. Si asa ajung sa ramana singuri pentru ca nu au invatat regulile jocului.
Altii se simt prea neputinciosi pentru lumea in care traiesc. Se resemneaza inainte de a incepe lupta si se ascund in spatele celor puternici. Acestia ajung sa se izoleze de persoanele care le apreciaza si renunta la responsabilitatea de a exista si de a-si asuma riscuri. Oamenii acestia traiesc de pe o zi pe alta, intr-o lume provizorie cu care se multumesc pana la sfarsitul vietii. Genul acesta de oameni nu-si fac sperante, nici planuri, nu vorbesc despre ei si despre dorintele lor.
Ei nu pun intrebari pentru ca nu sunt pregatiti pentru raspunsuri, nu se cred capabili sa-i invete pe altii ce stiu ei mai bine. Dupa o zi ei se retrag in spatiul lor modest, unde nu trebuie sa dea explicatii nimanui pentru ca nu ii vede nimeni si nici ei nu vad ochii tristi ai celorlalti.
La final ei sunt chinuiti de remuscari, de regretul ca nu au fost in stare sa-si traiasca viata la MAXIM, si de faptul ca nu au reusit sa deschida ochii si sa vada clar ce e in jurul lor. Pentru acest gen de oameni jocul nici macar nu a existat.
Mai exista si acel gen de persoana care pune pret pe familie, pe simplitate, pe respect si prietenie.
In nici un caz acesti oameni nu sunt perfecti, deoarece cand sunt pusi in situatii complicate, datorita mintii lor sensibile acestia se incurca si mai tare. Si ei gresesc, pentru ca fac alegeri fara sa anticipeze urmatoarele doua-trei miscari, dar pe langa toate acestea se bucura de lumina existentei.
Acestia ies in oras, isi plimba cainele, dimineata ies din casa cu o privire luminoasa, recapitulandu-si discret de ce trebuie suportata o noua zi de supravetuire. Isi suna persoanele dragi sa le ureze o zi buna. Intra in ringul nemilos al realitatii pentru a infrunta problemele, uneori mai cedeaza, apoi se mai incrunta, uneori sunt doborati psihic dar se ridica si spre seara pornesc spre casa in cautarea echilibrului.
Persoanele de aces gen adorm cu gandul la familie, la copii pe care ii iubesc nemarginit si neconditionat si pentru asta gasesc tot timpul un motiv pentru a merge mai departe.
La final ramane dupa ei iluzia unei vieti traite pe de-a ntregul, fara excese dar si fara menajamente inutile. Un joc jucat pana la capat, in toate conditiile, chiar si fara reguli rationale.
Din pacate nu are cine sa ne previna in privinta sfarsitului.
Nu poate trai nimeni in locul nostru, nu are cine sa isi asume riscuri si impliniri, nu are cine sa ne povesteasca cum e sa treci prin viata si sa reusesti sau sa ocolesti pentru totdeauna FERICIREA.
Asadar ce ramane dupa noi?
O umbra stearsa, pierduta in normele de neinteles ale destinului nemuritor, sau o amprenta bine meritata, lasata pe undeva pe vreun petic de hartie, pe un petic de inima?
Ce ramane?
In caz ca ramane ceva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu